ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus. Vezi definitia »

bazin din tuburi de ciment, la suprafața pământului sau îngropate parțial în pământ, în care se adună de obicei apă de ploaie folosită în gospodărie sau la udat culturile. (Termen folosit în zona Urlați, Ceptura, Mizil jud. Prahova) Vezi definitia »

DUBLÍN s.n. (Mar.) Mod de legare a unei nave la țărm sau de o geamandură, astfel încât dezlegarea să se poată face fără a coborî de pe punte. [< engl. dublin]. Vezi definitia »

ALGONKÍN, -Ă adj., s. m. f. (aborigen indian) din America de Nord ◊ (s. f.) limbă vorbită de algonkini. (< germ. Algonkin /indianer/) Vezi definitia »

BERNARDÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr(iță) dintr-o congregație desprinsă din ordinul benedictinilor, printr-o reformă făcută de Bernard de Menthon în sec. X. [< fr. bernardin]. Vezi definitia »