BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel. Vezi definitia »

cel care poate vorbi fara sa-si miste buzele Vezi definitia »

CÂRLIGÉL, cârligele, s. n. Diminutiv al lui cârlig; cârligaș. – Cârlig + suf. -el. Vezi definitia »

APÉL s.n. 1. Strigare a numelui unor persoane (pentru verificarea prezenței lor într-un loc). 2. Chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități. ♦ Îndemn; cerere, rugăminte. ◊ A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugăminte. 3. Semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.; chemare. 4. (Ieșit din uz) Acțiune făcută la o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară. [Pl. -luri. / < fr. appel]. Vezi definitia »

OBRĂJÉL, obrăjei, s. m. Obrăjor. – Obraz + suf. -el. Vezi definitia »