DISLEXÍE s.f. (Med.) Tulburare nervoasă, constând în dificultatea de a citi și a înțelege ceea ce se citește. [< fr. dyslexie, cf. gr. dys – dificil, lexis – cuvânt]. Vezi definitia »

școlăríe s.f. sg. 1. (înv.) școlaritate, calitate de școlar. 2. (reg.) învățătură, studiu. Vezi definitia »

selimíe (-íi), s. f. – Țesătură de mătase. Tc. selimi (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

ARHIVOTEHNÍE s. f. ramură a arhivisticii cu probleme științifice, juridice și practice ale selecționării, organizării și valorificării documentelor. (< arhivă + -tehnie) Vezi definitia »

CEBOCEFALÍE s. f. malformație prin nas turtit și ochi foarte apropiați. (< fr. cébocéphalie) Vezi definitia »