bisérică (bisérici), s. f. – 1. Clădire destinată cultului creștin. – 2. Comunitate a creștinilor. – 3. (Arg.) Cîrciumă. – Var. băsearecă, băsearică, bese(a)rică, bisearică, toate înv. Mr. băsear(i)că, megl. băsęrică, istr. basęrikę. Lat. băsĭlĭca (Pușcariu 204; REW 972; Candrea-Dens., 161; DAR; Pușcariu, Dacor., I, 436); cf. vegl. bašalka, valtel. baselga, engad. baseldža; cd. și dubletul neol. basilică, s. f. (biserică sau catedrală impunătoare). Der. bisericuță, s. f. (biserică mică; grup de prieteni care se admiră reciproc); bisericesc, adj. (ecleziastic); bisericește, adv. (ca la biserică); bisericos, adj. (credincios, evlavios); îmbiserici, vb. rar, înv. (a intra în biserică). Vezi definitia »

IOBĂGÍȚĂ, iobăgițe, s. f. (Pop.) Soție sau fiică de iobag. – Iobag + suf. -iță. Vezi definitia »

CONFIÁNȚĂ s. f. v. confiență. Vezi definitia »

TOXOPLÁSMĂ s. f. (Biol.) Protozoar parazit care se întâlnește la unele mamifere, la păsări și uneori la om. – Din fr. toxoplasme. Vezi definitia »

VERDÚRĂ s.f. Termen folosit pentru a denumi o tapițerie care reprezintă un peisaj cu multă vegetație. [< fr. verdure]. Vezi definitia »