Definita cuvantului nobil
NÓBIL, -Ă, nobili, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva. O acțiune nobilă. 2. Distins, elegant, desăvârșit; grațios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal prețios, v. prețios. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în mici cantități. II. S. m. și f., adj. (Persoană) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nobil
cocteil s. n. sg. (tox.) 1. cocaină injectabilă combinată cu heroină. 2. (prin ext.) amestec de diverse droguri. Vezi definitia »
INOPOZÁBIL, -Ă adj. (despre o sentință, un act juridic) care nu este opozabil. (< fr. inopposable) Vezi definitia »
DECIDÁBIL, -Ă adj. (despre un sistem ipotetico-deductiv) care prezintă decidabilitate. (< fr. décidable) Vezi definitia »
DISODÍL s. n. rocă sedimentară caustobiolită, șistoasă, din încarbonizarea nămolurilor sapropelice. (< germ. Dysodil) Vezi definitia »
PNEUMOBACÍL s. m. bacil care nu intervine decât în mod secundar în pneumonie, dar care este agentul unor bronhopneumonii, pleurezii și a multor supurații. (< fr. pneumobacille) Vezi definitia »