PILÚG, piluge, s. n. (Reg.) Pisălog (1). ◊ Expr. (Fam.) A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. [Var.: chilúg s. n.] – Cf. piuă. Vezi definitia »

TRANSFÚG s.m. Militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) persoană care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. [Cf. fr. transfuge, lat. transfuga]. Vezi definitia »

cordiúg s.m. sg. (reg.) umflătură pe limbă la vite; cobe, broască, pușchea. Vezi definitia »

TUMURÚG, tumurugi, s. m. (Reg.) Bucată de lemn lungă, groasă, cilindrică (întrebuințată în construcții). – Din tc. tomruk. Vezi definitia »

CALCIFÚG, -Ă adj. (despre plante) care nu suportă solurile calcaroase. (< fr. calcifuge) Vezi definitia »