CLĂPĂÚG, -Ă, clăpăugi, -ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos; pleoștit; (despre oameni și animale) care are asemenea urechi. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din ucr. klapo-uchyj. Vezi definitia »

IGNIFÚG, -Ă adj. (despre materiale) care nu se aprinde, care arde greu. (< fr. ignifuge) Vezi definitia »

INSECTIFÚG, -Ă adj., s.n. (Substanță) care îndepărtează insectele datorită mirosului, gustului sau culorii sale. [< fr. insectifuge, cf. lat. insectum – insectă, fugare – a fugări]. Vezi definitia »

VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie. – Din magh. hitlenség. Vezi definitia »

BUG, rîu în Europa răsăriteană, afl. stg. al rîului Narew; 772 km. Izv. din Pod. Vôlîno-Podolic, trece prin Brest, formează pe o porțiune granița dintre Ucraina, Bielorusia și Polonia. Navigabil pe 315 km. Se mai numește și B. de Vest. Vezi definitia »