MIEZ, miezuri, s. n. 1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc., inimă (IV 3). ♦ Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spațiu etc. interior; spec. partea din interior, comestibilă, a unei nuci. ♦ Expr. A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța. ♦ (Tehn.) Parte a unei forme de turnătorie, așezată în interiorul acesteia, cu ajutorul căreia se obțin goluri sau scobituri într-o piesă turnată. ♦ Piesă de fier masiv, de oțel sau formată din lame de oțel decupate, care se introduce în interiorul unor aparate electrice. 2. Fig., Partea esențială, fondul unei probleme; semnificație, tâlc. ◊ Loc. adj. Cu miez = cu tâlc, substanțial. 3. (În sintagmele) Miezul nopții sau miez de noapte = a) ora 12 noaptea; b) perioadă din jurul orei 24; toiul nopții. Miezul zilei = a) ora 12 ziua, amiază; b) perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei. Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii). – Din lat. medius. Vezi definitia »

CASTRO ALVEZ [cástru alviș], Antônio de (1847-1871), poet brazilian. Lirica sa, romantic-grandilocventă, evocă luxurianta vegetație a savanelor, exaltă libertatea și se pronunță împotriva sclaviei („Vocile Africii”, „Sclavii”). Vezi definitia »

LONDONÉZ, -Ă, londonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în Londra sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Londrei sau locuitorilor ei, privitor la Londra sau locuitorii ei. – Din it. londonese. Vezi definitia »

BRUXELLÉZ, -Ă, bruxellézi, -e, s.m. și f., adj. (Persoană) care face parte din populația de bază a orașului Bruxelles sau este originară de acolo. (din Bruxell[es] (n. pr.) + suf. -ez) Vezi definitia »

cerchéz (cerchézi), s. m. – Persoană care aparține populației din Regiunea Autonomă Cercheză. – Var. chirghiz. Tc. çerkez (Șeineanu, II, 101; Ronzevalle 76; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 353 și 360). Pentru var., din tc. kirgiz (Vasmer 560), cf. Bogrea, Anuarul Inst. de Istorie Națională, I, 410. Există și dubletul neol. circazian. – Der. cerchezesc, adj. (cerchez); cerchezește, adv. (ca cerchezii). Vezi definitia »