HIPOCÓNDRU, hipocondre, s. n. Regiune a peretelui abdominal la mamifere și la păsări, situată la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste. – Din fr. hypocondre. Vezi definitia »

PSICROMÉTRU s.n. Instrument cu care se măsoară umiditatea aerului, bazat pe efectul de răcire al evaporării. [Var. psihrometru s.n. / < fr. psychromètre]. Vezi definitia »

PUPÍTRU, pupitre, s. n. Obiect de mobilă având suprafața în plan înclinat și pe care se pune (la înălțimea vederii) o carte, o partitură etc.; (în special) bancă de școală cu fața înclinată; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de bănci. ◊ Loc. adv. La pupitru = la conducerea unei orchestre ca dirijor. ♦ (Tehn.) Pupitru de comandă = instalație (în formă de masă înclinată) cu ajutorul căreia se execută comanda, măsurarea și controlul operațiilor unui proces tehnologic sau de altă natură. – Din fr. pupitre. Vezi definitia »

ASTROFOTOMÉTRU s. n. aparat folosit în astrofotometrie. (< engl. astrophotometer) Vezi definitia »

NIVOMÉTRU s.n. Instrument cu care se măsoară cantitatea de zăpadă căzută pe o suprafață într-un anumit interval de timp. [< fr. nivomètre, cf. lat. nix, nivis – zăpadă, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »