PROPTÉA, proptele, s. f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ◊ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă. ♦ Fig. Sprijin, protecție (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteală (derivat regresiv). Vezi definitia »

precădeá, vb. II (înv.) a avea întâietate față de altcineva sau față de altceva. Vezi definitia »

TELEMEÁ s. f. Brânză preparată din caș bine stors, tăiat în bucăți cu fețe de obicei dreptunghiulare, și conservată în saramură. – Din tc. teleme. Vezi definitia »

MISCELANÉA s. n. pl. v. miscelaneu. Vezi definitia »

Incapacitatea individului de a recunoaste fete de oameni,uneori chiar a propriului chip. Vezi definitia »