CRANIOLOGÍE s.f. Parte a antropologiei care se ocupă cu studiul craniului. [Gen. -iei, var. cranilogie, cranologie s.f. / < fr. crâniologie, cf. gr. kranion – craniu, logos – știință]. Vezi definitia »

EXORÁȚIE s. f. rugă, implorare cu scopul de a îndupleca pe cineva. (< lat. exoratio, fr. exoration) Vezi definitia »

Teorie filosofica prin care se atribuie viață tuturor lucrurilor din natură, capacitatea de a simți și de a gândi. gr. Hyle- materie , Zoe – Viata Vezi definitia »

MAMELUCĂRÍE s. f. (Rar) Purtare, atitudine de mameluc (2). – Mameluc + suf. -ărie. Vezi definitia »

ANTIFONÍE s.f. Nume dat în muzica antică modului de a cânta pe mai multe voci, opus omofoniei. [Gen. -iei. / cf. fr. antiphonie, gr. antiphonia]. Vezi definitia »