ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Albastră + suf. -iță. Vezi definitia »

ADMITÁNȚĂ s.f. (Electr.) Mărime egală cu inversul impedanței unui circuit. [< fr. admittance]. Vezi definitia »

FRUCTÓZĂ s. f. Substanță organică dulce, care se găsește în nectarul florilor, în fructele dulci și în miere și care, împreună cu glucoza, formează zaharoza; levuloză. – Din fr. fructose. Vezi definitia »

politioáră, politioáre, s.f. (înv.) așezare mică omenească; cetate mică; oraș mic; țară mică; stat mic. Vezi definitia »

BÎRNĂ (‹ sl.) s. f. 1. Grindă de lemn, obținută de obicei prin cioplirea cu barda a unui trunchi de arbore. 2. Unealtă pentru restabilirea secțiunii circulare a unor burlane ovalizate la sonde. 3. Aparat de gimnastică format dintr-o grindă de lemn lungă de 5 m și lată de 10 cm, dispusă orizontal la 1,20 m deasupra solului și pe care se fac exerciții de echilibru. Vezi definitia »