dicasteríe (-íi), s. f. – Tribunal spiritual sau ecleziastic. Gr. διϰαστήριος (Gáldi 171). Înv., sec. XVIII. – Der. dicasteriot, s. m. (membru al unui tribunal ecleziastic), din gr. διϰαστηριότης. Vezi definitia »

cordelie cordelii s. f. (eufem.) prostituată. Vezi definitia »

SEISMOTERAPÍE s.f. Procedeu terapeutic constând din vibrații rapide, regulate și de mică amplitudine, folosit împotriva anumitor atonii funcționale; vibroterapie. [Pron. se-is-, gen. -iei, var. sismoterapie s.f.. / < fr. séismothérapie, cf. gr. seismos – tremurare, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

ANTROPOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul originii, evoluției și variabilității biologice a omului, în corelație cu condițiile naturale și social-culturale. – Din fr. anthropologie Vezi definitia »

CONFABULÁȚIE, confabulații s. f. Simptom în unele boli mintale, care constă în prezentarea inconștientă a unor fapte imaginare; mitomanie. – Din fr. confabulation. Vezi definitia »