OSTENTATÓRIU, -IE, ostentatorii, adj. (Rar) Ostentativ. – Din fr. ostentatoire. Vezi definitia »

SESTÉRȚIU s.m. v. sesterț. Vezi definitia »

BATÍU s.n. 1. Construcție de metal care formează legătura dintre un motor, o mașină etc. și fundație. 2. Cadru pe care se montează mecanismele mașinilor-unelte. [Pron. -tiu, pl. -uri. / < fr. bâti]. Vezi definitia »

HERGHELEGÍU, herghelegii, s. m. Păzitor, îngrijitor al unei herghelii. – Din tc. hergeleci. Vezi definitia »

ȚIU¹ interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. 2. Exclamație cu care se îndeamnă caii la mers. – Onomatopee. Vezi definitia »