buiurdíu (-íe), s.n – (Înv.) Ordin, decret. – Var. buiuruldiu, buiurultiu, buiurlău, buiurdismă. Tc. buyur(ul)du „ordin dat de un guvernator de provincie” (Șeineanu, III, 22); ultima var. din ngr. μουπγιουρντισμα. – Der. buiurdusi (var. buiurdi), vb. (a confirma prin decret, a comunica oficial), din tc. buyurmak, aorist buyurdy, sau din ngr. μουπγιουρντίζω, care provine din tc. (Gáldi 156). Vezi definitia »

PEDILÚVIU s. n. baie de picioare. (< lat. pediluvium fr. pédiluve) Vezi definitia »

EXECUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care trebuie executat. ♦ formulă ĩe = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătorești; titlu ~ = act investit cu formulă executorie. (< fr. exécutoire, lat. exsecutorius) Vezi definitia »

STÍBIU s.n. Antimoniu. [Pron. -biu. / < lat. stibium]. Vezi definitia »

AEROAMFÍBIU adj., s.n. (Vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigația aeriană și pe apă. [< fr. aéroamphibie]. Vezi definitia »