COLOBÓMĂ s. f. fisură congenitală sau traumatică la nivelul pleoapelor, irisului, coroidei sau retinei. (<fr. coloboma, gr. koloboma) Vezi definitia »

a nu avea cei șapte ani de acasă expr. a fi prost crescut Vezi definitia »

ȚEÁPĂ, țepi, s. f. 1. Par lung și ascuțit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuțită și țepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase în pământ după ce plantele au fost cosite. 3. Ghimpe, așchiuță, spin. 4. (La pl.) Păr aspru, ghimpos care acoperă corpul unor animale. – Cf. sl. čepati. Vezi definitia »

CONCRESCÉNȚĂ s.f. Creștere împreună, patologică, a două țesuturi. [< lat. concrescentia, cf. it. concrescenza]. Vezi definitia »

PODEÁLĂ s. f. v. podea. Vezi definitia »