ANCÓNĂ s.f. (Arhit.) 1. Consolă care susține cornișa. 2. Masă așezată în altar, sculptată sau pictată. ♦ Nișă sau cornișă unde este așezată această masă. [< fr. ancon, it. ancona]. Vezi definitia »

pată, pete s. f. idee fixă, fixație, manie. Vezi definitia »

PARABÁZĂ, parabaze, s. f. Secvență a comediei antice grecești, situată de obicei în prima parte a piesei, în care actorul își exprimă (prin intermediul corifeului) propriile păreri în legătură cu realitățile înfățișate. – Din fr. parabase, germ. Parabase. Vezi definitia »

zísă, zíse, s.f. (înv.) 1. îndemn, sfat. 2. ordin, poruncă. Vezi definitia »

BÎLINĂ (‹ rus.) s. f. (la pl.) Cîntece poematice rusești, cu tematică patriotică, socială și etică, însoțite de melodie, alcătuind eposul eroic al Rusiei vechi. S-au format între sec. 11 și 16 și cuprind două cicluri principale: klevian, din care fac parte b. haiducești despre Ilia Muromeț ș.a., și novgorodian, din care fac parte, de ex. b. – basm „Sadko”. Sin. starină. Vezi definitia »