ÁTRIUM s.n. 1. Curtea interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane antice. 2. Partea din mijloc a unei bazilici. 3. (Anat.; în forma de atriu) Cele două despărțituri superioare ale inimii. 4. (Geol.) Culoar care înconjură un con vulcanic secundar îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi. [Pron. -tri-um, pl. -muri, var. atriu s.n. / < lat., fr. atrium, it. atrio]. Vezi definitia »

BLUM, blumuri, s. n. Oțel semilaminat în formă de bară, cu secțiune în general pătrată. – Din fr. bloom. Vezi definitia »

TRÍTIUM s.n. v. tritiu. Vezi definitia »

CAPUT STENARUM, mic castru roman în fața pasului Turnu Roșu (se.c 2-3). Azi în satul Boița, orașul Tălmaciu, jud. Sibiu. Vezi definitia »

EQUISÉTUM ECVIZE-/ s. m. arbore fosil cu rizomi subterani, de pe care se dezvoltă tulpinile aeriene cu ramuri și frunze în verticil; coada-calului. (< fr., lat. equisetum) Vezi definitia »