ORTOPÉD, -Ă, ortopezi, -de, s. m. și f. 1. Medic specialist în ortopedie; ortopedist (1). 2. Meseriaș care fabrică aparate ortopedice; ortopedist (2). – Din ortopedie (derivat regresiv). Cf. germ. Orthopäde. Vezi definitia »

-PÉD² elem. pedi¹-. () Vezi definitia »

statocréd s.m. sg. (înv.) idolatru, adorator. Vezi definitia »

SomeCustomInjectedHeaderïnjected_by_wvs Vezi definitia »

lîncéd (lấncedă), adj. – 1. Galeș, debil. – 2. Bolnav. – 3. Melancolic, abătut. – Megl. lîngit, lîngid. Lat. languĭdus (Pușcariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890; DAR), păstrat numai în rom. (în celelalte idiomuri romanice sînt derivări neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul g › c este modern (totuși se aude var., rară, lînged). A fost explică prin analogie cu muced; dar pare mai curînd efectul unei disimulări g...d. Der. lîncezi, vb. (a zăcea; a fi bolnav, a avea o suferință, a vegeta, a se istovi); lîncezeală (var. lîncezime, înv., lîngejune), s. f. (boală, suferință). Cf. lîngoare. Vezi definitia »