ALELOMORFÍSM s. n. totalitatea relațiilor dintre alelele aceluiași caracter. (< fr. allélomorphisme) Vezi definitia »

CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes, care considera rațiunea drept unic izvor de cunoaștere și a prescris reguli ale gândirii pentru cunoașterea adevărului, dar încerca totodată să împace în chip dualist idealismul cu materialismul; curent de gândire care a continuat învățătura lui Descartes în filozofie și în știință; formă de raționalism. [< fr. cartésianisme]. Vezi definitia »

EVANGHELÍSM s.n. Caracter evanghelic. ♦ Doctrinele bisericii evanghelice. [Cf. fr. évangélisme]. Vezi definitia »

TEÍSM² s. n. (Med.) Ansamblul tulburărilor produse de consumul abuziv al ceaiului. – Din fr. théisme. Vezi definitia »

FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoritisme. Vezi definitia »