CUATERNÁR, -Ă I. adj. format din patru unități; divizibil cu 4. ◊ (chim.; despre substanțe organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen și azot). ◊ (despre măsură, ritm) compus din patru elemente ritmice. II. adj., s. n. (din) ultima perioadă a neozoicului, în care apare omul; antropogen. (< fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius) Vezi definitia »

SUBSECRETÁR s. m. ~ de stat = înalt funcționar care conduce un departament sau o parte din administrația centrală (ca delegat al ministrului). (după fr. sous-secrétaire) Vezi definitia »

RADICULÁR, -Ă, radiculari, -e, adj. Cement radicular = țesut de tip conjunctiv, cu un grad ridicat de mineralizare, care acoperă suprafața radiculară a dinților și, uneori, o mică porțiune din coroana dintelui. Vezi definitia »

postuniversitar Vezi definitia »

MEDICO-MILITÁR, -Ă, medico-militari, -e, adj. Care se referă la problemele medicale ale armatei. – Medico- + militar. Vezi definitia »