REDÁN s.n. 1. Ieșitură în zidul unei fortificații. ♦ Serie de ieșinduri din loc în loc într-un zid ridicat pe un teren în pantă în vederea asigurării planeității. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți, caracteristic arhitecturii evului mediu. 3. Element de construcție așezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei în scopul măririi efectului de disipare a energiei. 4. Suprafața proeminentă inferioară, de contact cu apa, a cocei unei ambarcații sau a flotoarelor unui hidroavion. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. redan]. Vezi definitia »

PIROMÁN, -Ă s. m. f. suferind de piromanie. (< fr. pyromane) Vezi definitia »

ROMERGÁN s. n. Produs medicamentos care se prezintă sub formă de pulbere cristalizată albă, cu gust ușor amărui, întrebuințat în terapeutică, mai ales în afecțiuni alergice. – Denumire comercială. Vezi definitia »

gocimán (-ni), s. m. – Administrator al bunurilor unei biserici. Germ. Gottsmann (DAR). Sec. XVIII, înv. S-a folosit numai în sud-estul Trans., și în vreunele locuri din Munt. Vezi definitia »

MICROBIÁN, -Ă, microbieni, -e, adj. Care se referă la microbi, care este cauzat de microbi; care răspândește microbi. [Pr.: -bi-an]. – Din fr. microbien. Vezi definitia »