HÁOS, haosuri, s. n. 1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) spațiu nemărginit, cufundat în beznă și umplut de „neguri”, în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elementele și materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordială a materiei. ♦ Personificare a acestui spațiu nemărginit sub forma unei divinități. 2. Stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare^{Vezi nota}. [Var.: (înv.) cáos s. n.] – Din fr., lat. chaos. Vezi definitia »

MARNÓS, -OÁSĂ adj. care conține marnă. (< fr. marneux) Vezi definitia »

jăpchinós, jăpchinoásă, adj. (reg.) care are japchin, plin de bubulițe. Vezi definitia »

ALBATRÓS, albatroși, s. m. Pasăre marină, asemănătoare cu pescărușul, dar mult mai mare decât acesta (Diomedea exulans) – Fr. albatros. Vezi definitia »

gabanós (= cabanos) s. m. (pl. gabanoși) Vezi definitia »