líotă (líote), s. f. – Bandă, trupă, mulțime. – Var. lea(h)otă. Origine îndoielnică. După Candrea și Scriban, din bg., sb., rut. lihotá, pol. lichota „lucru inutil” sau „lucru rău”, din sl. lichŭ „inutil” (cf. Berneker 718); dar der. nu este clară. După Tiktin, din germ. med. ljute (› germ. Leute) „oameni”, care e și mai puțin sigur. Probabil trebuie pornit de la rădăcina expresivă leo-, cf. leoarbă, li(o)păi, leurdă, cu finala ca în pihotă. Vezi definitia »

TÚRĂ¹ s.f. 1. Rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. Tur (1). [< fr. tour]. Vezi definitia »

INVERTÍNĂ s.f. Invertază. [< fr. invertine]. Vezi definitia »

BUNICÚȚĂ, bunicuțe, s. f. Diminutiv al lui bunică. – Bunică + suf. -uță. Vezi definitia »

SARDINÉLĂ s. f. pește marin asemănător cu sardeaua. (< it. sardinella, fr. sardinelle) Vezi definitia »