NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus, -a. Vezi definitia »

CIOLÁN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (tăiat, cu sau fără carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obține avantaje sau profituri materiale. A umbla după ciolan = a umbla după profituri materiale. A scăpa ciolanul din mână = a pierde o situație avantajoasă. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se muia (cuiva) ciolanele = a-i slăbi puterile, a se moleși. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frânge, a-i muia cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multă vreme). A-i rămâne ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casă, prin locuri străine. 3. (Reg.) Obadă (a roții de car). – Din sl. članŭ. Vezi definitia »

a avea o ciocnire la borcan expr. a avea o întâlnire amoroasă Vezi definitia »

italián (-nă), adj. – 1. Care face parte din populația de bază a Italiei. – 2. Care aparține Italiei. – Var. (pop.) talian, (înv.) ital. It. italiano, și înainte (sec. XVII), din lat. italus. – Der. italian, s.m.; italiancă, s.f.; italienesc, adj. (italian); italienește, adv. (în limba italiană); (i)talienie, s.f. (înv., limba italiană); italeinism, s.n. Vezi definitia »

valán, valáni, s.m. (înv.) ștejar. Vezi definitia »