-PÓLĂ elem. „oraș”. (< fr. -pole, cf. gr. polis) Vezi definitia »

CRÚPĂ s.f. 1. Partea dinapoi a coapselor calului, care se întinde din regiunea lombară până la coadă. ♦ Partea de jos a cruponului (1). 2. Formă de relief compusă din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon. [< fr. croupe]. Vezi definitia »

GHÍLDĂ s. f. (în apusul Europei) 1. asociație economică, politică și religioasă la începutul epocii feudale. 2. asociație meșteșugărească sau comercială asemănătoare corporației, în evul mediu. (< fr. ghilde) Vezi definitia »

tătăíșă (-e), s. f. – 1. Dădacă, numele dat de copii unei femei care îngrijește un copil. – 2. Titlu afectuos care se dă unei mătuși sau unei cumnate, mai ales în Trans. – 3. Plante (Pulicaria dysenterica, Carlina acaulis, Chrysanthemum leucanthemum). Creație expresivă, ca tată sau sp. tata (Tiktin). Der. directă de la tată (Pușcariu, Diminutiv, 126) nu este probabilă. Vezi definitia »

ABSCÍSĂ, abscise, s. f. Simbol care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe dreaptă. – Fr. abscisse (lat. lit. abscissa [linea]). Vezi definitia »