NÚRCĂ, nurci, s. f. Mic animal mamifer semiacvatic, cu blana de culoare cafenie-roșcată, deasă, mătăsoasă, foarte apreciată, cu botul ascuțit și cu degetele unite prin membrane înotătoare (Lutreola lutreola). ♦ Blana acestui animal. – Din pol., ucr. nurka. Vezi definitia »

MIORÍȚĂ, miorițe, s. f. Diminutiv al lui mioară; miorea. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -iță. Vezi definitia »

LÚFĂ, lufe, s. f. Plantă anuală din familia cucurbitaceelor, originară din India, cu tulpina lungă, cu numeroase flori galbene și cu fructul de formă alungită care, în unele țări (China, Japonia etc.), se consumă ca legumă sau, după uscare, se folosește ca burete de baie și în industria celulozei (Luffa cylindrica). – Din fr. luffa. Vezi definitia »

fărmăcitúră, fărmăcitúri, s.f. (înv.) fermecătorie, fermecătură. Vezi definitia »

PRÓBĂ s.f. 1. Încercare; (examen de) verificare. ♦ Metodă prin care se constată justețea unui calcul. ♦ Întrecere. 2. Parte dintr-un material care se supune analizei spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material; mostră, eșantion. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 3. Dovadă, mărturie. [< lat. proba]. Vezi definitia »