STÉPĂ s.f. (Geogr.) Regiune acoperită cu vegetație ierboasă, în care predomină gramineele. [< rus. stepi, cf. fr. steppe]. Vezi definitia »

ceápsă (cépse), s. f. – (Banat, Trans., Bucov.) Bonetă, scufiță, comănac. – Var. ceapță. Etimonul trebuie să fie un cuvînt sl. (čepicĭ „mitră”), care pare să fi intrat în rom. prin intermediul sb. čèpac, slov. čepica sau mag. csápsza (Cihac, II, 47; Iordan, Dift., 72; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. și rus. čepec „bonetă”, pol. czepiec „bonetă”. Edelspacher 11 derivă forma mag. din rom., fără a fi însă probabil acest fapt. Cf. șapcă. – Der. cepiță, s. f. (Trans., rar, bonetă militară), din mag. csapica. Vezi definitia »

CAVATÍNĂ s.f. Arie lirică melodioasă simplă, de mici proporții, care se cântă solo într-o operă. ♦ Titlu dat unor piese instrumentale cu caracter cantabil. [< it. cavatina, cf. fr. cavatine]. Vezi definitia »

GENȚIÁNĂ s. f. plantă erbacee montană cu tulpina înaltă și cu flori mari, decorative, albastre sau galbene; ghințură. (< fr. gentiane, lat. gentiana) Vezi definitia »

DRUSÉTĂ s. f. cardă de construcție specială, pentru drusare. (< fr. droussette) Vezi definitia »