Definita cuvantului vernacular
VERNACULÁR, -Ă adj. indigen. ♦ limbă vernaculară = limbă indigenă, proprie unei țări, unei regiuni. (< fr. vernaculaire)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu vernacular
TRIGEMELÁR, -Ă adj. Cu trei gemeni. [< fr. trigémellaire, cf. lat. tri – trei, gemellus – geamăn]. Vezi definitia »
DIVIZIONÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la o împărțire; care presupune o împărțire. ♦ monedă ~ă = monedă reprezentând o diviziune a unității monetare. 2. care aparține unei divizii (1). II. s. f. (sport) echipă care activează în una dintre divizii (2). (< fr. divisionnaire) Vezi definitia »
OVOVIVIPÁR, -Ă adj., s.n. (Animal) a cărui femelă clocește ouăle în pântece. [< fr. ovovivipare, cf. lat. ovum – ou, vivus – viu, parere – a naște]. Vezi definitia »
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană, colectivitate sau instituție care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius. Vezi definitia »
focár2, focáre, s.n. (înv.) 1. foc mare (în care se ardeau osândiții); rug. 2. (fig.) nenorocire, amar. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z