slugăritór, slugăritoáre, adj., s.m. și f. (înv.) devotat. Vezi definitia »

MINȚITÓR, -OÁRE, mințitori, -oare, adj. (Rar) Care minte; înșelător, amăgitor. – Minți + suf. -tor. Vezi definitia »

CVADRIREACTÓR adj., s.n. (Avion) cu patru motoare cu reacție. [Pron. -re-ac-, var. cuadrireactor adj., s.n. / < fr. quadriréacteur]. Vezi definitia »

DEZOLATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Dezolant. [Cf. fr. désolateur]. Vezi definitia »

zăpór (-oáre), s. n. – 1. Dezgheț, viitură, avalanșă. – 2. Barieră de gheață în rîurile navigabile. Sl. zaporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 229; Conev 81), cf. bg. zapor „dig”, rus. zapor „oprire”, mag. zápor „viitură”. – Der. zăpori, vb. (a inunda). Aceleiași rădăcini sl. îi aparține zăpri, vb. refl. (a suferi de retenție de urină), din sl. zaprĕti „a închide”, der. zăpreală, s. f. (retenție); cf. zăpreti, vb. (a reține; a speria), sec. XVI, înv., din același vb. sl., der. zăpreștenie, s. f. (detenție), din sl. zaprĕštenije. Vezi definitia »