PERMÍTE, permít, vb. III. Tranz. 1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel (și a nu-l împiedica); a încuviința, a îngădui. 2. (Cu complementul persoanei în dativ) A-și lua libertatea de a face ceva; a-și îngădui, a îndrăzni. – Din fr. permettre, lat. permittere. Vezi definitia »

SEISMICITÁTE s. f. Grad de frecvență și de intensitate a oscilațiilor seismice dintr-o zonă. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismicité. Vezi definitia »

RARITÁTE, (2) rarități, s. f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. 2. Obiect, ființă, fenomen care se întâlnește rar; p. ext. ceea ce este excepțional, atrage atenția, constituie o curiozitate. – Din lat. raritas, -atis. Vezi definitia »

pământuréște adv. (înv.) după obiceiul pământului. Vezi definitia »

AGNÁTE s. f. pl. subîncrengătură de cordate primitive, acvatice, fără fălci și dinți osoși; agnatostomi. (< fr. agnathes) Vezi definitia »