UZUFRUCTUÁR, -Ă s.m. și f. Deținător al unui drept de uzufruct (asupra unui lucru). [Pron. -tu-ar. / cf. lat. usufructuarius, fr. usufructuaire]. Vezi definitia »

plesnicár, plesnicáre, s.n. (reg.) 1. construcție mică de lemn, ridicată lângă șură; șopron. 2. lemn în formă de triunghi, care se așază între acoperiș și căpriori pentru a ridica streașina casei. Vezi definitia »

CÂRCIOBÁR s. m. v. cârciogar. Vezi definitia »

VULGÁR, -Ă I. adj. 1. cunoscut de toată lumea; comun, obișnuit, curent. 2. ordinar, grosolan, trivial. 3. latina ~ă = limba latină populară. 4. lipsit de bază științifică; neștiințific. ♦ materialism ~ = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care reduce întreaga realitate la materie, considerând și conștiința ca fiind de natură materială. II. s. f. denumire a limbii italiene, în epoca medievală și medie. (< fr. vulgaire, lat. vulgaris) Vezi definitia »

DOÁR adv. 1. (Exprimă ideea unei delimitări sau restricții) Numai. Stai doar o clipă! ◊ Expr. Doar că nu... = aproape că..., puțin a lipsit să nu... 2. Vezi bine, cum se știe; desigur. Doar nu m-ai căutat! 3. Poate; probabil. Va reuși doar până la urmă! ◊ Expr. Fără doar și poate = fără nici o îndoială; neapărat. ♦ În speranța că... L-a întrebat, doar va afla ce să facă. ◊ Expr. Într-o doară = la noroc, la întâmplare, pe nimerite. 4. (Reg., la începutul unei propoziții interogative) Oare? [Var.: doáră adv.] – Lat. de-hora. Vezi definitia »