ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie¹. Vezi definitia »

rășchiá (rășchiéz, rășchiát), vb. – A depăna. – Var. rîșchia, pers. I rășchii. Bg. rasšivam „a descoase, a depăna”, de unde și megl. rășies „a depăna”; forma rom. este rezultatul unei disimilări din *răsșia, ca în cazul lui rășchira. Etimologiile propuse nu par probabile: din lat. *rasclāre (Pușcariu 1441; Tiktin; REW 7072; Candrea); din lat. *resticŭlāre, din resticŭla „funie” (Densusianu, GS, II, 320). – Der. rășchitor (var. rășchitoare, rîșchitor), s. n. (unealtă de depănat), pe care Pascu, I, 67, o derivă din lat. *re-ex-clāvātōrium. Vezi definitia »

BENEFICIÁ vb. I. intr. A avea un beneficiu, a trage un folos din ceva sau de la cineva, a profita. [Pron. -ci-a. / < fr. bénéficier]. Vezi definitia »

COMUNIÁ vb. I. tr., intr. A (se) împărtăși. ♦ (Fig.) A fi în comuniune de idei sau de sentimente. [Pron. -ni-a, p.i. 3 -iază. / < fr. communier]. Vezi definitia »

linia ce imparte unghiul in 2 parti egale Vezi definitia »