COMPÁCT, -Ă adj. 1. În formă de masă bine închegată; îndesat, dens, numeros și des. ◊ (Poligr.) Caractere compacte = litere aldine. 2. (Fig.) Întunecat, întunecos. [< fr. compact, cf. lat. compactus]. Vezi definitia »

COMPLÉCT, -Ă adj. v. complet. Vezi definitia »

DIALÉCT s.n. 1. Ramificație teritorială a unei limbi, ale cărei trăsături caracteristice (fonetice, lexicale, gramaticale etc.) o deosebesc de limba comună a întregului popor și de alte ramificații teritoriale ale acestei limbi. ♦ Grai. ♦ Jargon. 2. (Impr.) Limbaj special tehnic. [Pron. di-a-. / < fr. dialecte, lat. dialectus, gr. dialektos – grai]. Vezi definitia »

INDISTÍNCT, -Ă, indistincți, -te, adj. (Livr.) Care nu se poate distinge bine, care este neclar. – Din fr. indistinct, lat. indistinctus. Vezi definitia »

DEFÚNCT, -Ă adj., s. m. f. (om) decedat, răposat. (< lat. defunctus, fr. défunt) Vezi definitia »