UTRÍCULĂ s.f. 1. Cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ♦ Învelișul fructului, alcătuit din concreșterea bracteelor. 2. Formație anatomică în formă de sac. ♦ Una dintre cele două părți care compun cavitatea urechii numită vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus]. Vezi definitia »

CARBOHIDRÁZĂ s. f. enzimă care degradează hidrații de carbon. (< fr. carbohydrase) Vezi definitia »

CAVERNOGRÁMĂ, cavernograme, s. f. Diagramă reprezentând variația diametrului unei găuri de sondă de-a lungul acesteia. – Din fr. cavernogramme. Vezi definitia »

CREVÉTĂ s.f. Mic rac marin comestibil. [< fr. crevette]. Vezi definitia »

FEROCIANÚRĂ, ferocianuri, s. f. Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporții decât la fericianură) a fierului, a cianogenului și a unui metal. – Din fr. ferrocyanure. Vezi definitia »