APRETÚRĂ, apreturi, s. f. 1. Apretare; p. ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil în vederea finisării lui. 2. (Concr.) Întreprindere, local, instalație în care se efectuează apretura (1). – Din germ. Appretur, fr. apprêture. Vezi definitia »

momíță (momíțe), s. f. – Ganglioni de animale din care se pregătesc mîncăruri. Bg. momici (Candrea; Conev 90). Der. din sb. micina „tumoare” (Cihac, II, 202) nu pare posibilă. Vezi definitia »

CIRIPEÁLĂ, ciripeli, s. f. Ciripire; sunete caracteristice scoase de unele păsărele. – Ciripi + suf. -eală. Vezi definitia »

ACOLÁDĂ s. f. 1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei. ◊ (fig.) îmbrățișare. 2. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc. 3. formă de boltă ca o paranteză culcată. (< fr. accolade) Vezi definitia »

LÚBENIȚĂ, lubenițe, s. f. (Reg.) Pepene verde. [Acc. și: lubeníță] – Din bg., scr. lubenica. Vezi definitia »