CALM, -Ă I. adj. 1. în stare de liniște deplină. 2. stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat. II. s. n. 1. stare de nemișcare; liniște deplină. ♦ ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului și mișcări ascendente. ◊ zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe. 2. stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece. (< fr. calme) Vezi definitia »

COHÁLM, cohalmuri, s. n. (Reg.) Câmp; ogor. – Cf. magh. kohalom „deal pietros, stâncă, grămadă de pietre”. Vezi definitia »

duválm, duválmi, s.m. (înv.) argat la cai; grăjdar. Vezi definitia »

rTNcLM <a href=„http://sxfsnktxousk.com/”>sxfsnktxousk</a>, [url=http://jdfpyvjeyfdh.com/]jdfpyvjeyfdh[/url], [link=http://smxftqceklha.com/]smxftqceklha[/link], http://oooxnuzlakba.com/ Vezi definitia »

BIBLIOFÍLM s. n. copie fotografică pe film cu bandă îngustă a unui text. (< fr. bibliofilm) Vezi definitia »