ANGLICÍSM s.n. (Lingv.) Expresie proprie limbii engleze; cuvânt de origine engleză, împrumutat de o altă limbă, încă neintegrat în aceasta. [Pl. -me. / < fr. anglicisme]. Vezi definitia »

TAOÍSM s.n. Direcție principală a filozofiei antice chineze, inaugurată de Lao-dzî, în cadrul căreia s-au manifestat două curente, unul materialist și altul idealist, după interpretarea dată noțiunii de „tao”. ♦ Religie chineză constituind un amalgam al cultului spiritelor naturii și ale strămoșilor, al ideilor lui Lao-dzî și de diverse credințe. [Pron. tao-ism, var. daoism s.n. / cf. fr. taoïsme < chin. tao – cale]. Vezi definitia »

BIROCRATÍSM s. n. Birocrație; funcționarism. – Birocrat + suf. -ism. Cf. rus. biurokratizm, fr. bureaucratisme. Vezi definitia »

CULTURALÍSM s.n. (Rar) Preocupare culturală. ♦ Școală americană de antropologie, care admite ca esențială specificitatea culturii, considerată ca obicei al grupului social, în opoziție cu natura. [< fr. culturalisme]. Vezi definitia »

PRECLASICÍSM s.n. Perioadă a istoriei muzicii care pregătește apariția clasicismului. [Cf. fr. préclassicisme]. Vezi definitia »