ENTOMOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în entomologie; entomologist. [Cf. it. entomologo]. Vezi definitia »

OMOLÓG, -OÁGĂ I. adj. 1. (despre puncte, laturi aparținând fiecare unei figuri) care se află într-o corespondență biunivocă. 2. (biol.; despre organe) care au aceeași structură și origine, dar se deosebesc morfologic și funcțional. 3. (despre substanțe organice) cu funcțiuni și structuri analoage. II. s. m. 1. (chim.) substanță dintr-o clasă de substanțe care diferă de celelalte prin prezența grupării -CH₂-. 2. persoană oficială care deține aceeași funcție cu o alta. (< fr. homologue) Vezi definitia »

HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Purgativ) puternic. – Din fr. hydragogue. Vezi definitia »

MARTIROLÓG s. m. autor al unui martirologiu. (după fr. martyrologiste) Vezi definitia »

ológ (oloágă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu de picioare. – 2. Defectuos, incomplet. – 3. (Planta) pitică în comparație cu celelalte din specia ei. – Mr. ulog. Sl., cf. rus. ulogij (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227; Conev 90), bg. ulogarka, sb. ulogi „podagră”, alb. uljok, uljogu. Der. direct din rusă nu e posibilă, avînd în vedere mr. și alb. – Der. ologi, vb. (a paraliza, a împuțina, a răni); ologie (var. ologeală), s. f. (paralizie, dambla). Vezi definitia »