serbezeálă, serbezéli, s.f. (înv. și reg.) acreală, sârbezime, sârbezitură. Vezi definitia »

a pune osul la treabă expr. a munci serios / cu răspundere. Vezi definitia »

RÁITĂ, raite s. f., interj. 1. S. f. (Fam.) Parcurgere a unui drum fără oprire (mari), trecere în grabă pe undeva, vizită scurtă. 2. Interj. (Înv.; în forma raita) Cuvânt de recunoaștere rostit de paznicii de noapte, când se apropiau unul de altul. – Din magh. rajta. Vezi definitia »

DIAGENÉZĂ s. f. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor și după ce au pierdut legătura cu mediul de formare. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagenèse. Vezi definitia »

CONFITÚRĂ s. f. preparat din (suc de) fructe fierte în zahăr (marmeladă, gem). (< fr. confiture) Vezi definitia »