goz (-oáze), s. n. – 1. Rest, reziduu. – 2. (Înv.) Ticăloșie, fărădelege. – Var. goază, gozură. Mag. gaz (DAR). – Der. gozărău, s. n. (gunoi); gozamete, s. m. (gunoi), din mag. gazamatya; gozorar, s. m. (gunoier); gozar, s. m. (Trans., persoană care face trafic cu reziduurile din minele de aur). Vezi definitia »

SOVHÓZ, sovhózuri, s.n. (În fosta URSS) Gospodărie agricolă de stat. (din rus. sovhoz < sovetskoe hozyaistvo = gospodărie (agricolă) sovietică) [def. MDN, et. MW] Vezi definitia »

cobóz s.n. (înv.) chitară. Vezi definitia »

SILÓZ s.n. Depozit de dimensiuni mari, folosit pentru păstrarea cerealelor, a cărbunilor etc. și înzestrat cu instalații de uscare, de transport etc. ♦ Depozit pentru păstrarea furajelor, a fructelor etc. [< rus. silos, după fr. silo, it. silos, cf. sp. silo < lat. sirus , gr. siros]. Vezi definitia »

colóz s. m. – Varietate de grîu. – Var. coluz, colus. Rut. kolos „spic” (DAR). Este cuvînt identic cu coluz, s. n. (bățul de la năvodul de pescuit) pe care DAR îl pune în legătură, greșit, cu bg. kol „țăruș”. Vezi definitia »