DISIDÉNT, -Ă s. m. f. cel ale cărui păreri, convingeri (politice) sunt deosebite de ale majorității sau ale unui grup din care face parte. (< fr. dissident, lat. dissidens) Vezi definitia »

REZIDÉNT s.m. 1. Reprezentant diplomatic inferior în grad unui ministru plenipotențiar. ♦ Reprezentant al guvernului central într-o țară colonială sau sub protectorat. 2. Persoană stabilită temporar în alt loc decât țara al cărei cetățean este. [< fr. résident, it. residente]. Vezi definitia »

DEZARMÁNT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunțe la luptă, să capituleze. – Din fr. désarmant. Vezi definitia »

INTEMPERÁNT, -Ă adj. excesiv, necumpătat. (< fr. intempérant) Vezi definitia »

TRIDÉNT s.n. (Mit.) Furcă cu trei dinți cu care era înfățișat de obicei zeul Neptun. [Pl. -te, -turi. / < lat. tridens, cf. fr. trident]. Vezi definitia »