Definita cuvantului norvegian
NORVEGIÁN, -Ă, norvegieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Norvegiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Norvegiei sau populației ei, privitor la Norvegia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de norvegieni (1). [Pr.: -gi-an] – Din fr. norvégien.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu norvegian
CASTELÁN, -Ă s.m. și f. Proprietar, stăpân al unui castel; locuitor al unui castel. ♦ Îngrijitor, administrator al unui castel. [Cf. lat. castellanus, it. castellano]. Vezi definitia »
ALOXÁN s.n. (Biol.) Substanță derivată prin oxidare din acidul uric, care are acțiune distructivă asupra celulelor pancreatice. [< fr. aloxan]. Vezi definitia »
PREZBITERIÁN, -Ă adj. Referitor la prezbiterianism, propriu prezbiterianismului. // s.m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. presbytérien]. Vezi definitia »
PRECHELEÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul subetaj al paleoliticului inferior, dinaintea cheleanului. (< germ. Prächelleen) Vezi definitia »
URBÁN, -Ă, urbani, -e, adj. Care ține de oraș, privitor la oraș; orășenesc. ♦ Fig. (Despre atitudinea sau modul de comportare al cuiva) Care dă dovadă de urbanitate; politicos, civilizat. – Din fr. urbain, lat. urbanus. Vezi definitia »