Definita cuvantului viscid
VISCÍD, -Ă adj. vâscos, de natură cleioasă. (< lat. viscidus)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu viscid
RUBEROÍD s. n. carton asfaltat de calitate superioară, pentru învelitori de construcții și izolații hidrofuge. (< germ. Ruberoid) Vezi definitia »
DIHIBRÍD s. m. hibrid rezultat din dihibridare. (< fr. dihybride) Vezi definitia »
TRIOXÍD, trioxizi, s. m. Compus chimic care conține trei atomi de oxigen în moleculă. [Pr.: tri-o-] – Din fr. trioxyde. Vezi definitia »
BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas (adânc) de pământ, de lemn sau de metal, din care se mănâncă; strachină. ◊ Expr. (Ir.) A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi intim, în raporturi strânse cu cineva. ♦ Cantitate de mâncare cuprinsă într-un astfel de vas. ◊ Expr. Blid de linte = sumă de bani sau altă răsplată (neînsemnată) pentru care cineva comite o josnicie. 2. (La pl.) Nume generic dat vaselor în care se pune mâncarea. – Slav (v. sl. bliudu). Vezi definitia »
jid (jízi), s. m. – Evreu. Sl. židŭ, cf. rut., pol. žyd, bg. žid „gigant” (DAR). Cu această formă este cuvînt rar, în Trans. de Nord și Mold.Der. jitcă, s. f. (evreu), cu suf. -că; jidău, s. m. (Trans., evreu), prin intermediul mag. zsidó; jidaucă, s. f. (Mold., evreică); jidan, s. m. (evreu), din sl. cu suf. -an, cf. sl. židinŭ, židomŭ, židochŭ (Miklosich, Fremdw., 137; Cihac, II, 158; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 365; DAR); jidancă, s. f. (evreică); jidănesc, adj. (evreiesc); jidănește, adv. (în felul evreilor); jidănime, s. f. (mulțime de evrei); jidov, s. n. (evreu; uriaș; Bucov., Meloe proscarabaeus, insectă), din sl. židovinŭ (pentru al doilea sens, cf. bg. žid; se explică prin ideea că cei dîntîi oameni au fost giganții, îmbinată cu ideea că evreii au fost primii oameni); jidoavcă (var. jidoafcă), s. f. (evreică); jidoveancă, s. f. (dans popular); jidovesc, adj. (evreiesc); jidovetic, adj. (fricos, laș); jidovește, adv. (în felul evreilor); jidovi, vb. (a se converti la iudaism); jidovime, s. f. (adunare de evrei); jidovină, s. f. (prăpastie, abis), considerîndu-se la origine că sînt resturi ale unei locuințe de giganți (după Scriban, din bg. *duždovnica „apă de ploaie”; în dicționare glosările acestui cuvînt diferă considerabil, după aspectul particular al locului astfel numit). Jidov se folosește mai ales cu sensul de „evreu, evreu din Vechiul Testament”; jidan a ajuns să fie considerat în epoca modernă drept termen ofensiv. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z