BETEÁLĂ s. f. 1. (Adesea fig.) Fir lung de metal auriu sau argintiu. ♦ Spec. Podoabă făcută din asemenea fire (pentru mirese). [Var.: peteală s. f.] 2. (Bot.) Orzoaică-de-baltă (Vallisneria spiralis). [Var.: peteálă s. f.] – Din ngr. petálion. Vezi definitia »

FLUORÍNĂ s. f. Fluorură naturală de calciu, care se găsește sub formă de cristale cubice, transparente, incolore sau de culoare verde, galbenă, roz, violet. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorine. Vezi definitia »

OOGENÉZĂ s. f. proces de formare și maturare a oocitului în ovare; ovogeneză. (< fr. oogenèse) Vezi definitia »

NEUROVIRÓZĂ s. f. localizare a unor viroze pe sistemul nervos central. (< neuro- + viroză) Vezi definitia »

SÉXTĂ s.f. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând șase note consecutive; treapta a șasea de la o treaptă dată. [< lat. sextus, cf. fr. sexte, germ. Sexte]. Vezi definitia »