CALIBRÁ vb. I. tr. 1. A da calibrul necesar, convenabil unor piese de mașini, de arme etc. ♦ A măsura calibrul, diametrul unei piese etc. 2. A alege, a sorta după mărime (cereale, fructe etc.). [< fr. calibrer, cf. it. calibrare]. Vezi definitia »

cățărá (cáțăr, cățărát), vb. – 1. A se sui, agățîndu-se, pe un loc înalt. – 2. A (se) cocoța. – Var. acățăra. Origine necunoscută. Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 41 și DAR consideră contaminare a lui acăța cu bg. katerjă se „a se cățăra”. Capidan, Dacor., VII, 129, sugerează alb. katsaroj; cf. și bg. kacvam „a se cocoța”, katerica „veveriță”, și ngr. ϰαντζαρώνω „a se cățăra”. Este posibil ca asemănarea să se datoreze unei intenții expresive comune. Var. prezintă o contaminare evidentă cu acăța. – Der. (a)cățător, adj. (care se cațără); cățărătoare, s. f. (ciocănitoare, Picus major). Vezi definitia »

BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură. Vezi definitia »

SUPURÁ vb. intr. (despre țesuturi, răni) a produce și elimina puroi. (< fr. suppurer, lat. suppurare) Vezi definitia »

abracadábra interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiștii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli. (< fr., fr. abracadabra) Vezi definitia »