ELECTROTROPÍSM s. n. (Biol.) Orientare a organismelor în anumite direcții sub influența curentului electric; galvanotropism. – Din fr. électrotropisme. Vezi definitia »

DOCTRINARÍSM s. n. curent politico-ideologic din Franța, fundat sub Restaurație, care preconiza o politică de compromis între absolutism și liberalism. (< fr. doctrinarisme) Vezi definitia »

ILUMINÍSM s. n. 1. Mișcare ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase; luminism². 2. Concepție religioasă care susține existența inspirațiilor directe de la divinitate. – Din fr. illuminisme. Vezi definitia »

VORTICÍSM s. n. s. n. Mișcare artistică de avangardă în Anglia, promovată de Wyndham Lewis între 1912 și 1915, care își propunea organizarea formelor într-un sistem de unghiuri și de curbe în jurul unui punct determinat (vortex). Vorticismul a influentat pictura abstractă. (< lat. vortex „vârtej”) Vezi definitia »

OCAZIONALÍSM s. n. concepție idealist-teologică, care încerca să rezolve, prin invocarea intervenției nemijlocite a divinității, problema interacțiunii dintre corp și suflet, ca două substanțe independente. (< fr. occasionnalisme) Vezi definitia »