POLIFAGÍE s.f. 1. Consumare exagerată de alimente. 2. Mod de nutriție a organismelor polifage. ♦ Proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoare-gazdă din specii și familii diferite. [Gen. -iei. / < fr. polyphagie, cf. gr. polys – numeros, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

SPLENOPEXÍE s.f. Fixarea chirurgicală a splinei. [Gen. -iei. / < fr. splénopexie, cf. gr. splen – splină, pexis – fixare]. Vezi definitia »

RADIOMANOMETRÍE s. f. (Med.; în sintagma) Radiomanometrie biliară = metodă de examinare a căilor biliare, în cursul unei operații sau după efectuarea ei, prin cercetarea morfologiei și presiunilor manometrice ale acestora. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiomanométrie. Vezi definitia »

IRITÁȚIE, iritații, s. f. 1. Stare de enervare, de surescitare nervoasă; iritare. 2. Congestie ușoară sau inflamație (dureroasă) a unui organ, a pielii etc. – Din fr. irritation, lat. irritatio. Vezi definitia »

EPIFITÍE s. f. boală care atacă diverse plante din același loc. (< fr. épiphytie) Vezi definitia »