PROST͹, prostesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A-și pierde puterea de gândire, inteligența, a deveni prost; a se tâmpi. ♦ (Fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenții; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1). ♦ Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci. ♦ (Despre lucruri) A-și pierde din calități, din valoare, a nu mai corespunde scopului. 2. Tranz. (Fam.) A induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela. – Din prost. Vezi definitia »

Noutati , cele care se prezinta la televizor sunt deobicei in legatura cu lucruri criminale , scumpiri,ieftiniri,lucruri financiare e. t. c. Vezi definitia »

precetí, precetésc, vb. IV (reg.) a răsciti. Vezi definitia »

CIOPÂRTÍ vb. IV. v. ciopârți. Vezi definitia »

FET(I)- elem. feto-. Vezi definitia »