CONCRESCÉNT, -Ă adj. (despre organe) care prezintă concrescență. (< fr. concrescent) Vezi definitia »

DECOLORÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță, agent fizic) care decolorează. [Cf. fr. décolorant]. Vezi definitia »

TRENÁNT, -Ă adj. care trenează (2); (despre stil) lânced, monoton. (< fr. traînant) Vezi definitia »

SCULAMÉNT, sculamente, s. n. (Med.; pop.) Blenoragie. – Din ngr. skulaménto. Vezi definitia »

COMANDÁNT, comandanți, s. m. Persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc. ◊ Comandant suprem = a) funcție de comandant al forțelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului; persoană care îndeplinește această funcție; b) funcție de comandant al forțelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război; persoană care îndeplinește această funcție. (Înv.) Comandant al pieței = ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană. – Din fr. commandant. Vezi definitia »